Povestea Picaturii

picatura

A fost odata ca niciodata un discipol care il intreba pe maestrul sau:
– Care este lucrul ce ma separa de adevar?

Maestrul ii spuse:
– Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune douasprezece povestioare care iti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai inteles, nu te opri din a medita asupra lor pana ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pana vor deveni din nou simple.

Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatura intr-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se intampla cu multi oameni. Traiesc inlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.

A doua poveste:

„Vreau sa fiu libera” spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
„Vreau sa fiu libera” spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.
„Vreau sa fiu libera” spuse picatura inca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou in Ocean.

A treia poveste:

O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.

A patra poveste:

„Nici o picatura nu are nici o valoare” spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

„Fara nici o indoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decat oceanul.” Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:

„Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean” spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

„Oh, ce-mi pasa mie de Ocean” spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.

A zecea poveste:

„Prin puterea cu care am fost investita” spuse picatura din Ocean, „prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean.”

A unsprezecea poveste:

„Tu te afli in mijlocul iubirii mele” ii spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:

„Daca as putea cuprinde fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul.”
Cum gandi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.

Discipolul il intreba pe maestrul sau:
– A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul?

Si maestrul ii spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare si deodata Oceanul ii spuse:
Tu si cu mine, noi suntem una.
Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii. Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

– Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste in maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.
– Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara? – intreba discipolul.
Maestrul rase din toata inima:
– O picatura nu poate deveni atat de murdara incat oceanul sa nu o poata curata.

Viata, prajitura si bicicleta 3 (final)

Gazda din satul Piatra

Gazda din satul Piatra

Miercuri, 1 august

Dupa o noapte in care am crezut ca intra tirurile in cort (eram foarte aproape de drum), ne-am trezit si noi la o cafea. Cafea care bineinteles, a venit dupa ce Luiza a respectat foarte bine “obiceiurile diplomatice” care se practica prin aceste zone. Asa ca o paranteza, sa nu va mirati daca mergeti prin Maramures si la un pahar de vorba omul (gazda) incepe sa va povesteasca toata viata. E un semn bun ca omul are incredere in voi si e bine sa ii respectati acest gest, ascultandu-l.

Sapanta Sapanta

Asa ne-am pornit spre Sapanta, care mie imi place foarte mult deoarece ne invata sa radem in fata mortii si astfel ne ajuta sa acceptam aceasta etapa a vietii mult mai usor. Am vazut si cea mai inalta biserica de lemn din lume (biserica de lemn de la Sapanta). Apoi a urmat Sighet cu Memorialul Durerii, dupa care am inceput urcarea Gutinului. Dupa satul Mara ne-am pus si noi la somn. Cam asa s-a incheiat a doua zi…normal dupa o baie buna intr-un parau de munte si un festin pe cinste. Ce mi-a mai placut, a fost faptul ca oriunde mergeam, daca aveam nevoie de ceva (mancare/cazare), tot satul se mobiliza sa ne faca rost de o bucata de slana, rosii, branza, sau de un loc de pus cortul.

Biserica de lemn de la Sapanta Biserica de lemn de la Sapanta

Memorialul Durerii Memorialul Durerii

Joi, 2 august

Ziua a inceput cu o frumoasa urcare de dimineata pana in varful Gutinului, asezonata pe ici pe colo cu cate o pauza de mure, urmata de o coborare de vreo 20 de minute. Asa am ajus in Baia Sprie. Aici am urcat la lacul albastru, un lac foarte frumos si daca nu ma insel unic in tara prin modul de formare, compozitie si aspect (detalii aici). Urcarea a fost putin cam solicitanta (biciclete+bagaje) dar la final am facut o baie divina.

lacul albastru de la Baia Sprie

lacul albastru de la Baia Sprie

lac

Dupa aceasta mica pauza, am pornit sa urcam spre Cavnic. In drum spre Cavnic am prins si putina ploaie, am vazut si o actiune de prindere a taietorilor ilegali de lemne. Nu va entuziasmati prea tare, a fost doar o masina mare de lemne escortata de politie pana la sectie : P si pe finalul zilei am prins si o pana. Intr-un final ne-am cazat la o pensiune foarte frumoasa si ieftina.

Vineri, 3 august

Se anunta o zi magica inca de la inceput.  Dimineata cand m-am uitat la ceas era 7:07. Am urcat Cavnicul din varful caruia se vede foarte frumos Maramuresul Vechi, dupa care am coborat in Budesti. Aici am vizitat o biserica-muzeu de lemn. Pot sa spun ca dupa ce am iesit de acolo, eram cu parul ridicat pe mine. Picturile, atmosfera, energia au fost foarte intense, greu de descris in cuvinte…e un loc in care merita sa mergi, sa vezi si sa asculti cu inima. Pe tocul usii erau sculptate semne si simboluri universale, putandu-se vedea astfel, cum s-a contopit cultura straveche cu cea crestina.

Biserica de lemn din Budesti Biserica de lemn din Budesti

biserica de lemn

Urmatoarea oprire a fost in Calinesti, la un coleg de facultate. Desi am zis ca nu o sa ma mai lungesc cu povestile prea mult, nu ma pot abtine sa va zic putin de ce acest loc este special. In primul an de facultate am mancat cel mai bun cremes din viata mea. Era asa de bun, ca atunci cand venea pachetul cu cremes, desi crema era lipita de cutia de carton, fara sa mai poti separa una de alta, il mancam asa cu totul, chiar daca mai prindeam si ceva carton. Si am zis daca tot suntem in Calinesti, sa trecem sa vedem unde se face cremesul magic. Ce a urmat pana la sfarsitul zilei a fost cu adevarat magic, neasteptat si inaltator.

Cand ne-a vazut mama colegului la poarta si m-a recunoscut…vreau sa va zic ca eu nu stiu sa mai fi vazut pe cineva atat de incantat si de bucuros ca sa se intalneasca cu altcineva. Instant ne-a zis ca nici nu plecam de acolo pana nu ne face un cremes. Mie deja imi sclipeau ochii. Intr-o ora deja cremesul a fost gata. Ieri am mancat un cremes la una din cofetariile cele mai bune din Cluj, dar nici 1% nu semana cu ce am mancat la Calinesti. Chiar Bogdan, care lucreaza in domeniul patiseriei spunea ca desi se foloseste aceeasi reteta, nu are cum sa iasa ca si cremesul de casa.

In India se zice ca trebuie sa primesti pe oricine in casa ta, ca si cum l-ai primi pe Dumnezeu. Pot sa spun ca primirea noastra a fost la fel…atata iubire in fiecare gest, in fiecare cuvant chiar nu am mai simtit. Era ca si cum toata esenta, toata bunatatea specifica oamenilor din Maramures s-ar fi strans in aceasta doamna. Pentru mine aceasta intalnire a fost cu adevarat ca o binecuvantare…ore intregi dupa ce am plecat de acolo inca aveam parul ridicat pe mine de cele traite acolo.

A urmat manastirea Barsana unde starea pe care o aveam s-a aprofundat. O sa las imaginile sa vorbeasca…

Manastirea Barsana Manastirea Barsana

De aici am luat-o printre dealuri prin niste zone salbatice, parca de pe alta lume. Seara cand deja era cam obositi, si dupa o scurta criza de grup legata de locul de campare, universul ne-a mai scos in fata o surpriza. Poienile Izei si familia Boroica. Mie efectiv nu imi venea sa cred cata bunatate se poate gasi in oamenii astia.

Poienile Izei Poienile Izei

Omul ne-a primit in gradina lui, ne-a dat de mancare, dupa care a scos artileria grea…palinca sau horinca cum i se mai zice…Pe scurt, baietii au avut o noapte vesela sub clar de luna. Nu cred ca le-a fost frig…

Sambata, 4 august

sura

neata

Dimineata am fost sa o vizitam pe mama domnului, care avea 90 de ani si traia singura intr-un varf de deal. Batranica avea o luciditate si o viteza cum nici la oamenii de 60-70 ani poate ca nu vezi. Tot locul unde statea batranica parca era dintr-o poveste. O casa mica, putina gradina, o livada imensa si bineinteles avea propriul cazan de facut tuica…sau medicament cum ii zicea domnu’. Dupa vizita asta si dupa ziua anterioara am inteles de ce emisiunea lui Grigore Lese (care este si el originar din Maramures) este numita “La Portile Ceriului”.

la batranica

De aici…direct spre Viseul de Sus. Dar pe drum am avut o surpriza…dealul Hera, care ne-a cam terminat pe urcare.

Pe dumasa ne-am cazat la Viseul de Sus.

Dealul Hera Dealul Hera

Duminica, 5 august

La 9 dimineata, am pornit cu mocanita spre Paltin (20 km). Un drum frumos, cu un peisaj salbatic si o atmosfara placuta care te ducea pe vremea motoarelor pe abur. La intoarcere, pe leganatul mocanitei, atat de bine am dormit toti.

locomotiva

mocanita

pe sine in padure

Pe la ora 16:00 dupa-masa ne-am pornit spre Borsa cu gandul ca o sa punem corturile undeva in zona…dar din inertie am trecut de Borsa, pasul Prislop si ne-am oprit in Carlibaba. Problema care era ca nu prea am avut unde sa punem corturile pe langa Borsa si vazand ca avem inca lumina am zis sa urcam si pasul Prislop. A fost poate cea mai spectaculoasa urcare a traseului din cauza peisajului absolut superb, a apusului de soare pe care l-am prins chiar in varf…dar poate si deoarece a fost cea mai usoara urcare lunga de pe traseu, acompaniata de o coborare pe noapte, in mijlocul padurii (si ce padure!) urmata de un drum pe care nu stiam daca suntem pe Luna sau in Romania…Intr-un final am ajuns in Carlibaba unde am fost primiti in acelasi mod cum am mai fost primiti de-a lungul calatoriei, adica regeste.

pasul Prislop

manastirea Prislop

Luni, 6 august

Siesta de dimineata in Carlibaba

Siesta de dimineata in Carlibaba

Dupa o mica baie in raul Bistrita Aurie, si zmeura pe saturate, bucurestenii au pornit spre Vatra Dornei, sa ia trenul spre casa.

vatra dornei

Pe 7 august, am luat si eu un camion care m-a dus acasa in Baia Mare. Cand am ajuns in fata usii, era 18:18.

Cam asa a fost aventura prin Maramures…si nu uitati: viata e o prajitura care trebuie savurata si atunci cand pedalati, pedalati pentru Umanitate, pentru Schimbare : )

Si o scurta descriere vizuala a aventurii…

Meditatie

Inspir, expir, m-abandonez
Cu totul adevarului pur,
Cu gandul meu nu mai creez
Niciun trecut obscur.

Inspir din nou, expir din nou
Si ma dizolv in marea iubirii,
Vibratiile ca un ecou
Imi schimba limbajul privirii.

Inspir mai rar, expir mai rar
Viitorul e prezent,
In interiorul meu apar-
In afara sunt absent.

Mi-e respiratie un rau
Ce curge limpede si lin,
Mintii mele pun un frau
Cand negre ganduri vin.

Iar gandurile sunt precum
Norii unui singur nor,
Dar eu traiesc AICI, ACUM
Nu-n trecut, nu-n viitor.

Si sufletu-mi se-nsenineaza,
Eu ma hranesc cu energie,
Iubirea imi elibereaza
Fiinta-ntreaga-n armonie.

Inspir, expir, mi-e totul clar,
O parte sunt din infinit
AICI, ACUM este un  dar
Ce-l poti trai la nesfarsit.

Ce altceva iti poti dori
Cand insuti tu esti bucuria?
Ce altceva mai vrei sa stii
Cand traiesti chiar fericirea?

Inspir, expir, sunt implinit,
Cu mine insumi impacat,
O pace sfanta mi-am cladit
Cu Sinele realizat.

Nichifureac Dorin Stefan